Primul trimestru

Dar nu am simtit asta din prima clipa. Din cauza istoricul nostru, a momentelor grele prin care am trecut, vestea ca vom fi parinti a venit cu o bucurie foarte rezervata. Momentul in care testul a aratat cele 2 liniute a fost urmat de o luuunga perioada de liniste. Am simtit ca eram pregatita pentru orice, m-am simtit destul de puternica sa fac fata oricarei situatii si am decis atunci pe loc sa fiu cat de linistita pot. Si mi-a iesit. Partial J  Am decis amandoi, mai mult din priviri, ca inca nu ne putem bucura asa cum ne-am fi dorit. E o lectie pe care am invatat-o pe calea cea grea. Si timp de 3 luni am stat amandoi ca doua oale sub presiune.

Primele 12 saptamani de sarcina au fost cele mai lungi din vietile noastre. Si cele mai incarcate de emotie, de nerabdare, de necunoscut. Nu ma pot plange de simptome dificile in primul trimestru, chiar spun cu recunostinta ca am fost o norocoasa. Nu prea am agreat carnea, dar am mancat foarte multe legume si fructe, nu prea am avut greturi sau arsuri si am avut o stare generala chiar buna. Recunosc, la momentul respectiv mi-as fi dorit sa trec prin toate simptomele posibile specifice unei sarcini si daca se poate, la cea mai mare intensitate. Ar fi fost ca o confirmare pentru mine ca lucrurile merg intr-o directie buna. Acum, privind retrospectiv, sunt mai mult decat recunoscatoare pentru cum a decurs sarcina so far.

Am tinut strans sub observatie acest prim trimestru de sarcina si m-am invartit intre 3 medici specialisti carora le multumesc pentru rabdare si colaborare: Obstetrician-Hematolog-Endocrinolog. Cu fiecare rezultat bun la analize, cu fiecare ecograf in parametri si cu fiecare saptamana care trecea prindeam mai mult curaj si speranta.

Trimestrul Doi

Intrarea in cel de-al doilea trimestru a fost ca o gura de aer proaspat. Nu e ca si cum riscurile dispar instant, dar psihic ne-am simtit mai relaxati putin. Nu mai ajunsesem asa departe cu o sarcina niciodata. Din saptamana 15 a inceput sa prinda contur si burtica si a fost momentul in care am lasat emotia si bucuria sa iasa la suprafata, am simtit ca putem impartasi cu oamenii din jurul nostru bucuria pe care o traim. Visul nostru prindea contur din ce in ce mai tare.

Prin saptamana 17 am trait cel mai frumos moment din viata mea de pana atunci- a fost prima data cand am simtit bataile aripilor de fluture in burtica. Primele miscari timide ale lui bebe. Primul moment in care am plans in sarcina, dar de fericire absoluta. Nu am stiut atunci, nu stiu nici acum cum sa explic intr-o alta forma sentimentele pe care le-am trait. Cred ca doar cine a mai trecut prin asta poate intelege. E magic si e unic. E primul moment in care se formeaza o legatura, se pornesc niste sentimente noi.

Tot in aceasta saptamana am aflat, dupa vizita la medic, ca vom avea o fetita. Pronosticul era in procent de 90%, pentru ca bebe s-a miscat foarte mult in timpul ecografiei. A fost o luna in care am trait cu ideea ca fetita va fi. Mama cumparase si hainite roz pana am apucat eu sa o anunt, dupa urmatoarea vizita la medic ca bebele e foarte baietel.  Pentru noi nu a contat prea mult, cel mai important era sa fie totul bine. Si cel mai important este in continuare sa fim sanatosi.

Al doilea trimestru a fost cel mai frumos de pana acum. Miscarile lui bebe au inceput sa fie din ce in ce mai ample, eu am avut foarte multa energie – drept urmare am calatorit in lung si in lat si am filmat pentru Destinatia Anului. Am ras foarte mult, am fost foarte optimista, burtica crestea din ce in ce mai mult, totul a fost in parametri.

Trimestrul Trei

Dar a venit trimestrul trei de sarcina. Si l-am inceput cu stangul. In saptamana 30 am fost confirmati cu virusul Covid 19. Au urmat 2 saptamani crunte, in care am luptat cu boala fara sa am prea multe arme la dispozitie. Am trecut prin Iad, vorba aceea. M-am lovit de cele mai groaznice dureri musculare, sinusuri infundate, tuse, dureri in piept, stare generala proasta, lipsa de pofta de mancare, sangerari nazale, pierdere miros, si lista mai poate continua. Dar a fost o lupta pe care am fost obligata sa o castig, pentru mine dar mai ales pentru bebele din burtica.

Asa ca m-am ambitionat sa fiu puternica psihic, sa trag de mine, sa mai pot inca un pic. Nu stiu de unde am avut forta necesara, cred ca instinctul matern a fost “combustibilul” care a tinut motoarele pornite. Pe toata perioada aceasta am pastrat legatura cu medicul de familie si mai ales cu medicul care imi supravegheaza sarcina. Am trecut cu bine de perioada critica si conform ultimelor controale medicale si analize, sarcina a evoluat exact asa cum trebuia. In saptamana 32+ 4 bebe avea 2100 de grame. Nu ma intrebati de unde, cand eu am slabit in cele 2 saptamani de boala si am trait aproape numai cu ceai si morcovi.

Din categoria fermecatorul trimestru trei de sarcina, in ceea ce ma priveste, a aparut o stare de oboseala accentuata, o incapacitate de a merge distante care alta data erau scurte, cu o viteza de incet spre foarte incet, cateva zile de arsuri pana acum despre care mama spune ca sunt semn ca bebe va avea mult par, dureri de spate, ceva insomnii si degete la maini umflate – deci la revedere verigheta, ne vedem peste ceva timp.  Cand scriu aceste randuri suntem in saptamana 34 de sarcina si pana acum m-am ingrasat fix 10 Kg. Nu stiu daca e mult sau putin, eu ma simt bine asa cum sunt.

Mai sunt in jur de 6 saptamani pana cand vom cunoaste puiul de om care ne va schimba vietile pentru totdeauna, cu care vom rade si vom plange impreuna, caruia ii vom arata lumea in lung si’n lat si de la care vom invata mai mult decat probabil ne imaginam acum. Suntem pregatiti sa fim parinti? Nu stim. Dar stim ca vom face tot posibilul sa fim parinti buni.

Ganduri pentru tine, micutule

Nu te cunoastem inca, dar te iubim de cand erai cat un bob de susan in burtica. Pentru ca ne-am rugat pentru tine si te-am asteptat atat de mult, stim sigur ca ne vei umple vietile de veselie. Abia asteptam sa te cunoastem, micutule! Nu-ti putem promite multe, dar cea mai sincera promisiune pe care o putem face este ca vom fi acolo langa tine, oricand vei avea nevoie.

Nu-ti fie frica sa zbori, mami si tati sunt aici!

Articolul De la vis la realitate- 34 de saptamani magice apare prima dată în valizevesele.ro.

23 de ani si o viata in fata ochilor…

In 2016 ne casatoream plini de bucurie si entuziasm, cu o multime de planuri de viitor. Doar 23 de ani si o viata intreaga in fata ochilor. Ne era prescrisa o reteta predefinita: o casa a noastra, job-uri bune, un copil, doi, trei..  “Ca la carte”, exact asa cum te invata societatea. Precum de cele mai multe ori socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, ne-am impiedicat de prea multe ori in drumul nostru spre ceea ce ni s-a spus ca inseamna succes si realizare in viata. Ne-am lovit de prea multe presiuni din jur, prea multe comparatii cu ce au altii si ce fac altii mai bine si urmarile nu au intarziat sa apara.

Din toata lista de mai sus, un copil era cea mai mare dorinta a noastra. Si am luptat pentru asta timp de 4 ani dupa casnicie. La primele analize am descoperit ca am dezvoltat in urma stresului o boala a tiroidei care ma va obliga sa iau tratament pentru tot restul vietii: Tiroidita Hashimoto. Am trecut cu greu peste veste dar am acceptat in cele din urma ideea ca va trebui sa traiesc cu asta. Au urmat ani de tratamente si analize. De cel putin trei ori pe luna eram in cabinetul medicului. Atat de mult am visat sa avem un copil.

In 2018, cand eram pe punctul de a renunta sa mai sper, s-a intamplat! Am primit vestea pozitiva si mult asteptata. Nu am avut niciodata in viata mea un moment mai fericit. Si niciodata in viata mea nu l-am vazut pe Vlad mai vesel. Dar din pacate viata asta nu vine cu un desfasurator si nu aveam sa stim atunci ca fericirea aceasta va dura doar 4 saptamani si 5 zile. Ce a urmat, e greu de descris in cuvinte…

Cumva, am gasit puterea sa mergem mai departe. Si am continuat pe drumul acesta. Mai multe analize, mai multa speranta, mai multe dezamagiri si mai multa oboseala psihica. Nimic nu era mai important decat asta. Ne facusem un scop in viata si luptam necontenit pentru el.

Un an mai tarziu, luna August.

Dupa o noua schema de tratament, a mai venit o veste pozitiva. Nu am avut curaj sa ne bucuram pana in momentul in care am auzit bataile inimilor..  Da, erau doua inimi. Nu stiu cum sa va explic exact ce am simtit in clipele acelea. Am primit cea mai buna si cea mai rea veste in acelasi timp: Sarcina Gemelara Monoamniotica. Am simtit in vocea si in ochii medicului ca nu avem prea multe sanse. Dar nu am incetat niciodata sa speram!

Pana in saptamana a 8-a, cand tot pamantul ne-a fugit de sub picioare. Niciuna dintre inimioare nu mai batea la ecograf si tot ce imi amintesc din ziua respectiva a fost mangaierea doamnei doctor pe obraz si lacrimile lui Vlad… A urmat o interventie chirurgicala pe un pat rece, cu miros de spital. M-am rugat atunci sa nu ma mai trezesc..

Zilele urmatoare, saptamanile urmatoare au fost un calvar.. Plangeam non stop, nu mai vroiam sa mananc, ma trezeam noaptea tipand si tremurand, m-am inchis in mine si am fost cu un picior in depresie.

Vlad a fost stalpul meu si ma intreb de unde a avut forta sa se ridice si sa ma ridice si pe mine. Am realizat atunci ca trebuie sa facem ceva, sa ne salvam. Sa ne salvam casnicia si conditia psihica.

Acela a fost momentul in care am hotarat sa renuntam la tot, sa apasam butonul de restart.

O perioada in Asia, sa ajutam comunitatile de acolo

Cam asa suna planul initial. Ne visam ajutand oameni din comunitati mai putin dezvoltate din Asia, vroiam sa lasam ceva bun in urma noastra, simteam nevoia sa facem asta. Nu a fost sa fie pentru ca ne-a lovit pandemia. Dar in putinul timp petrecut prin lume, am incercat sa lasam cate o urma de bunatate pe oriunde am trecut.

Calatoria aceasta a noastra, pana acum, a fost un carrousel de emotii. Nu putem spune ca ne-am vindecat ranile din suflet, dar putem spune cu sinceritate ca nu regretam nicio clipa decizia aceasta.

„Ce realizari ai avut pana acum?” Am auzit asta recent… Realizarile mele, cele pe care eu le consider a fi cu adevarat realizari si le pretuiesc ca atare nu sunt in niciun caz lucruri materiale. Toti oamenii care au lasat o urma si o lectie in viata mea, toate experientele care m-au format ca om, toate loviturile primite de la viata, toate lacrimile varsate si toate zambetele sincere, toate laudele primite pe merit, toate vorbele bune si aprecierile, criticile contructive, noptile nedormite, toate versurile pe care le-am scris, visele mele marete si toate esecurile, toata dragostea pe care o ofer si o primesc inapoi, un sot care ma respecta. Acestea sunt realizarile mele.

Nu m-am simtit niciodata pregatita pana acum sa scriu despre asta, cu atat mai putin sa vorbesc. Dar imi doresc ca povestea noastra sa iti dea speranta. Sa nu incetezi sa lupti niciodata  dar sa te opresti sa tragi aer in piept atunci cand devine prea greu. Orice ar insemna pentru tine acea gura de aer, go for it! Multi nu te vor intelege, si poate cei mai multi dintre acestia vor fi parte din familie dar tine minte ca nimeni nu a trait experientele tale, nici cele  bune nici cele grele si nimeni nu iti poate sterge regretele. Daca este ceva in lume ce simti ca iti face bine si te repara, mergi in directia aceea. La noi a fost calatoritul.

Acum suntem fericiti si linistiti, si asta este cel mai important!

V&A

Articolul De ce am renuntat la tot si am plecat in lume? apare prima dată în valizevesele.ro.

Vă salutăm cu drag!

Da, din Bali. Dar la fel ca și voi, din casă. Ne-am propus zilele acestea de autoizolare să nu lăsăm stresul, panica sau alte sentimente negative să pună stăpânire pe noi. Ne găsim zilnic activități care să ne țină concentrați și cât mai pozitivi, vorbim mai mult despre noi, despre ce ne dorim și despre ce regretăm, ce am învățat din greșeli și ce ne aduce fericire în lumea asta.

Zilele de autoizolare

Până acum câteva zile aveam libertatea să explorăm Bali în lung și în lat. Între timp, situația s-a schimbat și aici, așa cum ne așteptam. S-au luat măsuri de siguranță, obiectivele turistice s-au închis iar cetățenilor străini li se oferă automat o viză pentru cazuri excepționale valabilă 30 de zile, fără a fi nevoiți să meargă la Biroul de Imigrări să o solicite.

A fost cea mai bună veste primită astăzi. În ultimele zile cozile la Imigrări au fost kilometrice iar riscul de a sta acolo era prea mare și ne era oarecum groază să ajungem în punctul acela.

Așa că zilele noastre în stil balinez sunt cât se poate de liniștite. Din fericire avem oportunitatea să petrecem timp în natură, aici în curtea resortului în care stăm iar asta ne ajută foarte mult. Îl văd ca un mare plus pentru starea noastră de spirit.

Cum trecem testul psihologic al izolării

Cât stai acasă în perioada aceasta profită de timpul oferit și fă ceva pentru tine. Găsește o activitate potrivită cu contextul pe care mereu ți-ai dorit să o faci, dar niciodată nu ai avut suficient timp

De exemplu, vecinii noștri de la căsuța de vis-a-vis sunt doi tineri brazilieni. Iubitori de călătorii și ei, pentru prima dată în Bali. Cât timp stăm toți în resort mai povestim de la distanță, așa cum făceau bunicile la țară, peste gard. Ea a studiat și practicat timp de 8 ani medicina ayurvedică și își dorește să împărtășească și cu ceilalți din cunoștințele ei cu ajutorul mediului online.  Dacă până acum scuza era ”nu am timp” acum nu se mai aplică. Așa că are contextul adecvat să facă primii pași în direcția asta.

În vremuri care par a fi sumbre, sunt vise ce abia acum întâlnesc contextul potrivit să prindă contur. La fel este și în cazul meu. Mi-am dorit mereu să-mi pun viața pe foaie, iar acum am tot timpul din lume să fac asta. Făcând retrospectiva anilor trecuți, mă încearcă tot felul de stări de la râs în hohote la plâns cu suspine, așadar nu am timp să mă plictisesc. Sapă în adâncurile tale și vezi ce te pasionează și cum poți profita de moment să faci primii pași acum!

Fii puternic astăzi pentru un mâine mai bun

Încearcă să eviți intoxicarea cu știri false, nu sta toată ziua la televizor. Mai bine deschide o carte, începe un serial nou, uită-te la un film, gătește desertul ăla care-ți place așa mult, fă-ți curățenie în garderobă, poartă conversații mai lungi și mai de calitate. Iar dacă vremurile astea pline de incertitudine și nesiguranță te-au prins așa ca și pe noi, undeva în lume- nu renunța! Ține-ți moralul sus, fii optimist și ține minte că nimic în viață nu este aleator, toate se întâmplă cu un motiv, chiar dacă acum poate nu îl înțelegem.

Noi credem că lumea este într-o mare schimbare și trebuie să fim deschiși, să ținem pasul cu ea!

Să ne vedem cu bine și să fim sănătoși!

V & A

Articolul Jurnal de izolare #1 – Care sunt părțile bune? apare prima dată în valizevesele.ro.

Am analizat și am decis

Oricât am încerca să ne pregătim pentru experiența asta, nu cred că există totuși ceva sau cineva care să îți dea un răspuns exact la întrebarea de mai sus. Și asta pentru că fiecare experiență este unică, o vom trăi și o vom interpreta în felul nostru.

Pe de altă parte, sunt aspecte tehnice și logistice la care te poți pregăti. Am scris despre ele în articolul acesta, te invit să îl parcurgi. Menționam acolo despre asigurarea de călătorie și despre faptul că trebuie să ne decidem între două companii.

În cele din urmă, după analize amănunțite făcute de către expertul casei, Vlad, am ales să optăm pentru asigurarea de călătorie de la Allianz Țiriac. Voi argumenta în cele ce urmează.

De ce ne trebuie o asigurare de călătorie?

Aș vrea să îți spun de ce am ales să ne facem o asigurare, în primul rând. Am călătorit destul de mult până în prezent, însă majoritatea destinațiilor noastre au fost pe tărâm familiar – Europa- și de scurtă durată (maxim 2 săptămâni). Nu am fost niciodată în situația în care să avem nevoie de asigurare medicală până în prezent.

Călătoria pe care urmează să o facem începând cu luna Martie va fi pe o perioadă lungă și pe un tărâm necunoscut pentru noi și pentru imunitatea noastră. Pe principiul ”mai bine previi decât să tratezi”, asigurarea medicală cred ca este o dovadă de responsabilitate față de noi înșine.

Am ales Allianz Țiriac pentru acoperirea pe care o au, pentru faptul că oferă posibilitatea de a face tipul acesta de asigurare pe o perioadă mai mare de timp și pentru că lucrează cu Mondial Assistance – cam cei mai mari în domeniu.

Ce implică asigurarea de călătorie?

Asigurarea de călătorie în străinătate sau ”Asigurarea Voiaj”, ca oricare alta, are aspecte care se asigură și care nu se asigură.

• Ce se asigură
  • Cheltuieli medicale ca urmare a unei urgențe medicale (transport cu ambulanța, transfer, spitalizare, intervenții medicale, medicamente și materiale sanitare, tratamente stomatologice)
  • Cheltuieli medicale apărute ca urmare a unui pușeu acut al unei afecțiuni pre-existente
  • Repatrierea ca urmare a unei urgențe medicale, etc.
• Ce nu se asigură
  • Persoanele de peste 70 de ani
  • Angajarea în ocupații periculoase
  • Practicarea de sporturi periculoase

Cât costă o astfel de asigurare?

Când decizi să faci asigurarea de călătorie, cel mai indicat este să ceri oferte de la minim 3 companii de asigurare. Ulterior le analizezi și decizi care este cea mai convenabilă pentru tine, în funcție de criteriile pe care le stabilești.

Desigur, prețul este un aspect de luat în calcul. Dar trebuie să știi că nu vei găsi diferențe mari de la un asigurator la altul. Un alt aspect de luat în calcul atunci când analizezi costul este suma totală asigurată. La Allianz poți opta fie pentru 30.000 de Euro, fie  50.000 Euro. Pentru suma asigurată mai mică, costul este mai mic. Dacă optezi pentru suma asigurată mai mare, costul începe de la 70 de lei/lună, înmulțit cu câte luni vrei să fie activă polița.

Cum se face decontarea?

Procedura de decontare nu este diferită față de a altor companii. În momentul producerii unui eveniment, ai obligația să anunți telefonic asiguratorul care te va îndruma către cea mai apropiată unitate spitalicească. Decontarea serviciilor primite se face direct sau ulterior în funcție de situație, suma achitată și contractul cu unitatea spitalicească. Decontarea directă este între spital și asigurator, decontarea ulterioară este între asigurat și asigurator.

Din punct de vedere organizatoric, suntem pregătiți. Numărăm zilele și parcă începem să simțim niște emoții în stomac. Dar sunt contructive și se manifestă prin entuziasm.

Călătorii responsabile!

V & A

Articolul Tot ce trebuie să știi despre asigurarea de călătorie apare prima dată în valizevesele.ro.

În urmă cu șapte luni ne-am decis să ne rupem de rutină, de toate obiceiurile și de confortul zilnic și să plecăm pentru o perioadă mai lungă de timp în Asia. Despre ce a implicat decizia aceasta, ce urmări a adus și ce reacții am întâlnit, avem multe de povestit – ceva mai încolo. Până atunci, rămâneți cu ochii pe noi, din Martie începe aventura. În cazul în care nu ne urmăriți deja, suntem activi și pe Facebook, Instagram și Youtube.

Care e cel mai important pas de făcut?

În momentul în care am decis să mergem pe drumul acesta, am început să punem și rotițele în mișcare. Visul a fost pentru noi primul și cel mai important pas. Dar fiecare vis, pentru a prinde contur are nevoie de pași concreți. Așa că am început imediat să construim o structură a ceea ce urma să se întâmple.

• Research

Am colectat toate informațiile  de care am simțit că avem nevoie, în special de la oameni care au mai făcut asta. Mulțumim HaiHui în 2, din nou!  Am reușit să ne întâlnim cu ei la o cafea și i-am rugat să ne împărtășească mai multe inside-uri din experiența lor.

Am lucrat mult cu Excel-ul. Știu, sună de parcă ar fi din alt film. Dar am simțit că e cea mai bună cale de a organiza toate informatiile legate de vize, zboruri, cazari etc. Am urmărit frecvent informațiile publicate pe site-ul MAE și încă o mai facem, pentru a fi la curent cu eventualele alerte de călătorie.

• Un bilet, doar dus

După ce ne-am creat itinerariul, am început să căutăm biletele de avion. Ne-a luat cam o lună până am găsit cea mai bună variantă. Nu am avut nici presiunea timpului, din fericire. După multe căutări pe Momondo, Gotogate și Skyscanner, am terminat prin a achiziționa biletele de pe site-ul oficial de la Emirates.

Prima noastră destinație va fi Sri Lanka, și suntem super entuziasmați, abia așteptăm să ajungem! Ne-am luat zborul doar dus, din București către Colombo, cu o escală în Dubai și prețul unui bilet a fost 350 Euro/persoană.

• Safety first

O călătorie de lungă durată vine la pachet cu riscurile ei. În primul rând, sistemul nostru imunitar nu este obișnuit cu alimentația și clima dintr-un alt continent. În al doilea rând, există expunerea la viruși tropicali. Din fericire, există soluții de prevenție și protecție.

Mulți călători pornesc la drum fără a apela la vaccinuri. Și majoritatea sunt ok, nu întâmpină nicio problemă. Noi am ales să ne vaccinăm, pentru confortul nostru psihic. Am făcut o vizită la medicul specialist de pe  Boli Infecțioase, i-am spus care vor fi țările în care vom călca și în urma verificărilor, ni s-a prescris lista de vaccinuri recomandate:

1. Twinrix – hepatita A și B – valabilitate 1 an (dacă mai faci o doză în decurs de o lună, e valabil pe viață)
2. Dultavax – poliomielită, difeterie și tetanos – din ce am înțeles, valabil pe viață
3. Typhoid Fever – febra tifoidă – valabilitate 3 ani

Toate cele 3 vaccinuri le-am făcut la clinica Regina Maria. Prețul integral, în cazul în care nu beneficiezi de un abonament este de 880 Ron/persoană.

• Cu sau fără asigurare de călătorie?

Tot din categoria siguranță și responsabilitate, asigurarea de călătorie cred că ar trebui să ne însoțească în experiența aceasta. Momentan suntem în faza în care analizăm și comparăm variantele posibile. Suntem între Allianz Țiriac și Gothaer, urmează să ne decidem săptămâna viitore. Dacă ați avut experiețe cu cele două companii, ne-ar fi de ajutor un feedback. Voi reveni cu siguranță cu un articol legat de decizia noastră și cu detaliile asigurării pe care o vom alege.

• Troller sau rucsac?

Problema bagajului, mai ales când îl pregătești pentru o perioadă mai lungă, e și mai apăsătoare. La început eram ferm convinsă că voi pleca cu un troller de vreo 25 de Kg la mine. După ce am mai cercetat puțin, am decis să aleg un rucsac de 50 de litri. Vlad a fost hotărât de la început, a știut clar că va porni cu un rucsac în spate. Spre norocul meu, al lui e de 70 de litri iar el are mai puține lucruri de luat.

Cele două ”ghiozdănele” sunt din Decathlon și ne-au costat 400 Ron cel de 70 de litri și 330 Ron cel de 50 litri.

Faptul că vom porni la drum cu 2 rucsace în spate ne dă așa un sentiment de libertate. E pentru prima dată când vom face asta, deci va fi o mare provocare pentru noi. Va trebui să învățăm să selectăm cu atenție ce punem în bagaj și să învățăm să renunțăm la ce nu e neapărat necesar.

Cumva am simțit că cele două rucsace vor fi importante pentru noi, așa că ne-am propus să le personalizăm, să fie cu adevărat parte din proiectul nostru Valize Vesele. Am căutat destul de mult o firmă care să ne ajute să ne punem în practică ideea. Ne-am lovit de răspunsuri de genul ”doar pentru 2 bucăți nu ne implicăm”, ”nu ne asumăm transferul termic, că nu știm exact cum e materialul”, dar nu am renunțat. Într-un final, cei de la PMA din Cluj ne-au ajutat să ne îndeplinim visul. Vă mulțumim, pe această cale! Ne place mult rezultatul final.

Un vis nu trebuie să rămână doar un vis

Am început un proiect de suflet, de la o idee simplă. Valize Vesele este acum albumul nostru de amintiri și abia așteptăm să umplem toate filele.

Atunci când am hotărât să plecăm, am făcut-o pentru că simțeam asta, pentru că eram aproape de un burn out. Experiența asta credem că va fi vindecarea noastră, că ne va ajuta să ne regrupăm, să ne reinventăm, să devenim cea mai bună variantă a noastră, să descoperim bucuria și liniștea în lucrurile mărunte.

Călătorim ca să fim.

Vlad & Andreea

Articolul Cum ne pregătim pentru o călătorie de lungă durată în Asia apare prima dată în valizevesele.ro.