De la vis la realitate- 34 de saptamani magice
Sunt 34 de saptamani de cand ne traim visul. 34 de saptamani care ne-au purtat printr-un amalgam de emotii, care ne-au facut sa ne punem o multime de intrebari si care ne-au umplut inimile de fericire. Da, vom fi parinti in foarte scurt timp, dupa ani de asteptare. O veste care a venit pe neasteptate si care ne-a demonstrat ca toate se intampla atunci cand e momentul potrivit. Acum a fost momentul nostru, acum am fost noi pregatiti. Minunea aceasta pe care suntem foarte aproape sa o cunoastem ne-a dat speranta si muuult optimism.
Primul trimestru
Dar nu am simtit asta din prima clipa. Din cauza istoricul nostru, a momentelor grele prin care am trecut, vestea ca vom fi parinti a venit cu o bucurie foarte rezervata. Momentul in care testul a aratat cele 2 liniute a fost urmat de o luuunga perioada de liniste. Am simtit ca eram pregatita pentru orice, m-am simtit destul de puternica sa fac fata oricarei situatii si am decis atunci pe loc sa fiu cat de linistita pot. Si mi-a iesit. Partial J Am decis amandoi, mai mult din priviri, ca inca nu ne putem bucura asa cum ne-am fi dorit. E o lectie pe care am invatat-o pe calea cea grea. Si timp de 3 luni am stat amandoi ca doua oale sub presiune.
Primele 12 saptamani de sarcina au fost cele mai lungi din vietile noastre. Si cele mai incarcate de emotie, de nerabdare, de necunoscut. Nu ma pot plange de simptome dificile in primul trimestru, chiar spun cu recunostinta ca am fost o norocoasa. Nu prea am agreat carnea, dar am mancat foarte multe legume si fructe, nu prea am avut greturi sau arsuri si am avut o stare generala chiar buna. Recunosc, la momentul respectiv mi-as fi dorit sa trec prin toate simptomele posibile specifice unei sarcini si daca se poate, la cea mai mare intensitate. Ar fi fost ca o confirmare pentru mine ca lucrurile merg intr-o directie buna. Acum, privind retrospectiv, sunt mai mult decat recunoscatoare pentru cum a decurs sarcina so far.
Am tinut strans sub observatie acest prim trimestru de sarcina si m-am invartit intre 3 medici specialisti carora le multumesc pentru rabdare si colaborare: Obstetrician-Hematolog-Endocrinolog. Cu fiecare rezultat bun la analize, cu fiecare ecograf in parametri si cu fiecare saptamana care trecea prindeam mai mult curaj si speranta.
Trimestrul Doi
Intrarea in cel de-al doilea trimestru a fost ca o gura de aer proaspat. Nu e ca si cum riscurile dispar instant, dar psihic ne-am simtit mai relaxati putin. Nu mai ajunsesem asa departe cu o sarcina niciodata. Din saptamana 15 a inceput sa prinda contur si burtica si a fost momentul in care am lasat emotia si bucuria sa iasa la suprafata, am simtit ca putem impartasi cu oamenii din jurul nostru bucuria pe care o traim. Visul nostru prindea contur din ce in ce mai tare.
Prin saptamana 17 am trait cel mai frumos moment din viata mea de pana atunci- a fost prima data cand am simtit bataile aripilor de fluture in burtica. Primele miscari timide ale lui bebe. Primul moment in care am plans in sarcina, dar de fericire absoluta. Nu am stiut atunci, nu stiu nici acum cum sa explic intr-o alta forma sentimentele pe care le-am trait. Cred ca doar cine a mai trecut prin asta poate intelege. E magic si e unic. E primul moment in care se formeaza o legatura, se pornesc niste sentimente noi.
Tot in aceasta saptamana am aflat, dupa vizita la medic, ca vom avea o fetita. Pronosticul era in procent de 90%, pentru ca bebe s-a miscat foarte mult in timpul ecografiei. A fost o luna in care am trait cu ideea ca fetita va fi. Mama cumparase si hainite roz pana am apucat eu sa o anunt, dupa urmatoarea vizita la medic ca bebele e foarte baietel. Pentru noi nu a contat prea mult, cel mai important era sa fie totul bine. Si cel mai important este in continuare sa fim sanatosi.
Al doilea trimestru a fost cel mai frumos de pana acum. Miscarile lui bebe au inceput sa fie din ce in ce mai ample, eu am avut foarte multa energie – drept urmare am calatorit in lung si in lat si am filmat pentru Destinatia Anului. Am ras foarte mult, am fost foarte optimista, burtica crestea din ce in ce mai mult, totul a fost in parametri.
Trimestrul Trei
Dar a venit trimestrul trei de sarcina. Si l-am inceput cu stangul. In saptamana 30 am fost confirmati cu virusul Covid 19. Au urmat 2 saptamani crunte, in care am luptat cu boala fara sa am prea multe arme la dispozitie. Am trecut prin Iad, vorba aceea. M-am lovit de cele mai groaznice dureri musculare, sinusuri infundate, tuse, dureri in piept, stare generala proasta, lipsa de pofta de mancare, sangerari nazale, pierdere miros, si lista mai poate continua. Dar a fost o lupta pe care am fost obligata sa o castig, pentru mine dar mai ales pentru bebele din burtica.
Asa ca m-am ambitionat sa fiu puternica psihic, sa trag de mine, sa mai pot inca un pic. Nu stiu de unde am avut forta necesara, cred ca instinctul matern a fost “combustibilul” care a tinut motoarele pornite. Pe toata perioada aceasta am pastrat legatura cu medicul de familie si mai ales cu medicul care imi supravegheaza sarcina. Am trecut cu bine de perioada critica si conform ultimelor controale medicale si analize, sarcina a evoluat exact asa cum trebuia. In saptamana 32+ 4 bebe avea 2100 de grame. Nu ma intrebati de unde, cand eu am slabit in cele 2 saptamani de boala si am trait aproape numai cu ceai si morcovi.
Din categoria fermecatorul trimestru trei de sarcina, in ceea ce ma priveste, a aparut o stare de oboseala accentuata, o incapacitate de a merge distante care alta data erau scurte, cu o viteza de incet spre foarte incet, cateva zile de arsuri pana acum despre care mama spune ca sunt semn ca bebe va avea mult par, dureri de spate, ceva insomnii si degete la maini umflate – deci la revedere verigheta, ne vedem peste ceva timp. Cand scriu aceste randuri suntem in saptamana 34 de sarcina si pana acum m-am ingrasat fix 10 Kg. Nu stiu daca e mult sau putin, eu ma simt bine asa cum sunt.
Mai sunt in jur de 6 saptamani pana cand vom cunoaste puiul de om care ne va schimba vietile pentru totdeauna, cu care vom rade si vom plange impreuna, caruia ii vom arata lumea in lung si’n lat si de la care vom invata mai mult decat probabil ne imaginam acum. Suntem pregatiti sa fim parinti? Nu stim. Dar stim ca vom face tot posibilul sa fim parinti buni.
Ganduri pentru tine, micutule
Nu te cunoastem inca, dar te iubim de cand erai cat un bob de susan in burtica. Pentru ca ne-am rugat pentru tine si te-am asteptat atat de mult, stim sigur ca ne vei umple vietile de veselie. Abia asteptam sa te cunoastem, micutule! Nu-ti putem promite multe, dar cea mai sincera promisiune pe care o putem face este ca vom fi acolo langa tine, oricand vei avea nevoie.
Nu-ti fie frica sa zbori, mami si tati sunt aici!
