valizevesele.ro

Ieri, în 25 Martie, balinezii au sărbătorit cea mai mare sărbătoare locală: Nyepi, sau Silent day sau Anul Nou balinez. Ziua în care ei oferă o pauză Pământului, nimeni nu iese din casă, nu se lucrează nimic, nu se aprinde lumina, nu se face zgomot, nu există internet timp de 24 de ore. O zi în care auzi doar zumzetul libelulelor, ciripitul păsărilor și adierea vântului. Ziua în care ești doar tu cu gândurile tale. Ziua în care se înalță rugăciuni.

Nimeni nu avea să știe, acum ceva timp, că omenirea va fi forțată să ofere o astfel de pauză Pământului zilnic. E un proces de schimbare și de conștientizare dar nicio schimbare nu e ușoară și simplu de acceptat. Iar din păcate pentru noi, sacrificiile sunt prea mari.

Izolați în liniștea deplină

Azi dimineață am privit minute bune verdeața din jurul meu și jocul fluturilor.Am băut cafeau cu gândul la cei de acasă și am simțit o stare de recunoștință profundă. Chiar dacă ne despart mii de kilometrii, cea mai mare bucurie a noastră este să îi știm pe toți sănătoși.

Faptul că am ajuns să rămânem izolați în Bali poate că a fost noroc, inspirație sau există un motiv încă nedescoperit, vom vedea. Stăm într-o oază de liniște aici, un mini resort cu 7 bungalow-uri dintre care 5 sunt ocupate. Avem spațiu verde iar asta este cea mai mare fericire. Chiar ieri am descoperit că avem aici în curte un copac cu guave și un bananier. Încă puțin și se coc bananele din el. Învățăm să recoltăm și banane, nu doar să cultivăm orez.

Recunoștință – sentimentul zilelor de izolare

Avem căsuța noastră aici. Nu e spațiu mare, dar pentru noi doi și o șopârliță Geko pe care nu o putem scoate din casă nicicum de câteva zile, este suficient. Am învățat să trăim în armonie cu ea, nu intră peste noi la dush iar când dormim nu scoate niciun zgomot. De fapt, ne face și un mare serviciu – se hrănește cu musculițe, păianjeni mici și țânțari. E bună la casa omului.

Dimineața, înainte de micul dejun, ne-am obișnuit să petrecem câteva minute bune în pat și să privim cum se reflectă soarele în apă și în lumina lui zboară zeci de libelule. Cred că au ceva rutină zilnică. Micul dejun îl luăm pe terasa resortului, ca să ” mai ieșim din casă”. Gastronomia balineză e mai mult un stil de viață, și aici vezi conexiunea lor cu natura. Mănâncă foarte curat, cu  multe legume proaspete și fructe iar cantitățile sunt potrivite, nici prea mult nici prea puțin.

La Buda Cottage Ubud, locul în care stăm, sunt 2 angajați. Ne gătesc și ne fac curățenie zilnic, sunt oameni simțiți și nu vor să deranjeze niciodată. La fel ca toți oamenii din Bali pe care i-am cunoscut.

Așteptăm cu nerăbdare ziua în care Pământul va fi vindecat de tot iar noi vom fi din nou liberi să-l cutreierăm. De data asta, mai conștienți și mai responsabili!

Vă îmbrățișăm cu drag!

V & A