În vacanţa de două săptămâni din Thailanda, aproape toate mesele de prânz şi cină le-am luat în restaurante tradiţionale de familie. După ce am încercat street food-ul din Bangkok, despre care ţi-am povestit aici, am prins curaj. Am fost cu un picior în afara zonei de confort şi asta ne-a permis să le dăm o şansă mâncărurilor locale.
Am continuat să mâncăm doar în locuri în care am simţit o oarecare doză de siguranţă. Fie observam curăţenia, fie localul era foarte aglomerat şi luam asta ca pe o confirmare, fie personalul îmi inspira un sentiment de încredere. Doar un picior în afara zonei de confort, ţi-am zis.
Cum arată un restaurant de familie
Multe dintre restaurantele din zonele de plajă ale Thailandei sunt afaceri de familie şi servesc mâncăruri tradiţionale. Ştim cu toţii acele restaurante cu mese aranjate, scaune confortabile, chelneri cu uniforme şi nota de plată substanţială. Încearcă să nu mergi în Thailanda cu imaginea acelor restaurante în gând.
Mâncarea tradiţională aici o găseşti în locuri în care design-ul nu e prioritar, chelnerii poartă zâmbete pe post de uniformă şi nota de plată aproape că nici nu se simte. Ce vei simţi, în schimb, este mult gust în farfurie şi multă recunoştinţă din partea celor care te servesc. Preţurile sunt mici la aceste restaurante, în medie am plătit circa 15 Lei pentru o masă cu băutura inclusă/ persoană.
O porţie de..lecţie de viaţă
Am mâncat cele mai bune mâncăruri în restaurante în care scaunele erau din plastic, ca la birtul din sat, fotografia regelui la loc de cinste pe perete, aerul condiţionat înlocuit de ventilatoare. De cele mai multe ori chelnerii erau mama, tata şi unii dintre copii. Bunica era bucătăreasa şi ce mâncăruri ies din mâinile bunicilor thailandeze!
Am învăţat de la ei să respectăm şi să apreciem ce primim de la natură, să mâncăm cu bucurie şi să zâmbim chiar şi cu stomacul. Asta este diferit în restaurantele de familie, faţă de cele mai comerciale. Implicarea emoţională a celor care se ocupă de local. Şi bucuria. Mai ales bucuria. Că le treci pragul, că ai încredere în ei şi în special că le dai înapoi farfuria goală.
Nu aş renunţa la fericirea din ochii lor şi din ochii noştri pe tot confortul restaurantelor europene!
Gânduri bune,
V&A
